Busuiocul (Ocimum basilicum) este o planta de provenienta orientala, care de-a lungul timpului a ajuns nu numai sa fie acli-matizata si cultivata in orice gradina, ci chiar sa devina o caracteristica a culturii nationale.
Descriere si parti folosite
Busuiocul e o planta cu frunze marunte, dispuse pereche si flori mici albicioase. Planta in intregime este aromata la miros si la gust . Se recolteaza partile aeriene cu frunze tinere, cu sau fara flori (Herba Basilici).
Substante active
Uleiul volatil din busuioc contine linalol, eucaliptol , eugenol, estragol, camfor , anetol. Mai contine taninuri si saponozide triterpenice, iar semintele contin mucilagii.
Actiune, proprietati
Busuiocul este folosit in fitoterapie pentru actiunea sa antiseptica, carminativa, galactogoga, antiemetica, diuretica, antiinflamatoare, antifungica, febrifuga.
Indicatii terapeutice
Preparatele fitoterapeutice din busuioc sunt administrate in afectiuni digestive, colici intestinale , meteorism abdominal, diaree , colita , in infectii ale cailor respiratorii , anorexic.
Preparare si administrare
Infuzia se prepara din 1 lingurita de planta la 1 cana cu apa. Se beau 3 cani pe zi. In infectiile cailor respiratorii superioare, rinite , gripa , se recomanda si inhalatiile cu abur in care s-au antrenat principiile active din busuioc . Se fierbe 1 lingura de planta maruntita, intr-o cana cu apa. Se face o inhalatie dimineata si una seara .
Diverse
Frunzele proaspete sau uscate sunt apreciate in bucataria romaneasca si sunt folosite la aromatizarea diverselor feluri de mancare , a mezelurilor, muraturilor, sosurilor si salatelor. Busuiocul este profund legat de credintele populate si de unele practici religioase. Proprietatile aparent neobisnuite ale apei ,,tratate" cu busuioc se datoreaza dizolvarii in apa a uleiul volatil si a celorlalte principii active, cu actiune dezinfectanta.
Labels:
B
0 comments:
Post a Comment