ANASONUL (Pimpinella anisum)

Denumire, descriere si parti folosite.
    Anasonul este o planta cultivata, inrudita cu patrunjelul, cu tulpina ramificata, care creste pana la o jumatate de metru. Frunzele de la baza sunt ovale, cu margini zimtate, iar cele din partea superioara a tulpinii se divizeaza in fasii inguste. Infloreste in lunile iunie-august. De la anason se folosesc in scop medicinal fructele (Fructus Anisi)-popular considerate si numite seminte. Acestea au dimensiunea 3,5 mm, o forma aproximativ ovoidala, mai subtire la unul din poli, au un miros caracteristic, placut, aromat. Se recolteaza in lunile august-septembrie. Fructele sunt folosite si in industria alimentara, ca aromatizant.
Substante active.
    Fructele contin numeroase substante si un ulei volatil. Uleiul este reprezentat de o cantitate mare de anetol, dar si anisaldehida, acid anisic, eugenol. Pe langa uleiul volail, fructele de anason mai contin si alte substante grase, proteice, glucidice, mucilagice, dianetol, cumarine, tocoferol, acizi polifenolcarboxilici. In literatura sunt amintite unele substante cu efect estrogenic. Actiune, proprietati. Preparatele medicinale din anason au proprietati stomahice, carminative, eupeptice, antispastice. Substantele active din anason stimuleaza secretiile glandelor salivare, gastrice si intestinale, biliare si mamare. Actiunea asupra cailor respiratorii se concretizeaza in efectul expectorant, de calmare a tusei.
Indicatii terapeutice.
Anasonul, ca planta medicinala, este utilizat frecvent in colicile abdominale, inclusiv la copii, in combaterea meteorismului, in anorexie, pentru stimularea digestiei, pentru stimularea secretiei lactate, in infectii respiratorii, traheite, bronsite mai ales in faza uscata a tusei. Preparare si administrare. Infuzia se prepara sin jumatate de lingurita de fructe zdrobite la o cana cu apa clocotita. Se lasa la infuzat 10-20 de minute dupa care se strecoara. Se beau cel mult 3 cani pe zi. Pentru stimularea poftei de mancare se bea cu o jumatate de ora inainte de mesele principale.
    Pentru calmarea colicilor la sugari se prepara o infuzie mai slaba din 6-8 fructe la 100 ml de apa. Dupa racire si strecurare se dau 3-6 lingurite in functie de varsta. La copii de 5-6 ani dozele sunt asemanatoare cu ale adultilor. Pentru stimularea secretiei lactate la mamele care alapteaza se poate folosi infuzie din anason in amestec cu chimen sau fenicul. Ceaiurile nu se pastreaza mai mult de o zi, iar administrarea indelungata nu este de dorit. Uleiul voloatil se poate administra in doza de 2-3 picaturi. Fructele de anason intra si in compozitia siropului expectorant.
Precautii, contraindicatii, efecte adverse.
Nu este indicat in gastrite, ulcer gastric si duodenal, enterocolite acute si cronice. In doze prea mari, uleiul volatil poate sa duca la aparitia unor manifestari toxice initial concretizate prin stare de excitatie, apoi fenomene de paralizie musculara, tremor, stare de euforie sau somnolenta. Anasonul trebuie administrat cu grija la copii mici numai in dozele aratate, sub forma de infuzi i slabe si nu este recomandat la cei care sufera de gastrita sau boala ulceroasa.