Chimenul (Carum carvi)

Chimenul (Carum carvi) este o planta ierboasa din familia morcovului. Mai este numit si chimion.

Descriere si parti folosite

Creste in regiunea de deal, atat spontan , cat si in culturi, rodind numai in al doilea an. In scop medicinal se recolteaza fructele (Fructus Carvi), mici de cca 5 mm lungime, cafenii, ovalare, alungite, usor curbate, cu un gust si miros aromat, intepator, caracteristic.

Substante active

Uleiul volatil din fructele de chimen este reprezentat de carvona, carveol, carvacrol . Fructele mai contin in plus acizi grasi , substante glucidice si proteice, cumarine, fitosteroli .

Actiune, proprietati

Fitoterapia cu preparate din fructe de chimen se bazeaza pe actiunea lor carminativa, stomahica, galactogoga si stimulenta asupra intregului organism.

Indicatii terapeutice

Se utilizeaza pentru combaterea colicilor la copii si la mamele care alapteaza. La acestea din urma, preparatele de chimion pot fi utilizate pentru stimularea secretiei lactate, impreuna cu alte plante cu efect sinergic (anoson, fenicul ).

Preparare si administrate

Infuzia se prepara din 1 lingurita de fructe la 1 cana cu apa si se beau 2-3 cani pe zi. Pentru sugari si copii se prepara infuzia din Vz lingurita de fructe de chimen , la 100 ml de apa. La sugari se administreaza 6 linguri, in timp ce la copiii peste 5 ani se poate da intreaga cantitate, pe parcursul zilei.

Diverse

Supa de chimen , preparata in mod dietetic este la fel de indicata pentru mamele care alapteaza, ca si ceaiul. De obicei se serveste cu crutoane de paine prajita. Fructele de chimen se folosesc in panificatie, presarate pe suprafata painii sau a produselor de patiserie, iar uleiul volatil este folosit la fabricarea unor paste de dinti .