Afinul (Vaccinium myrtillus)

Denumire, descriere si parti folosite.

Afinul este un arbust scund, bine cunoscut de cei care indragesc muntele. Fructele sale, afinele (Fructus Myrtilli), niste boabe mici de culoare albastru-inchis, cu nuante vinetii, sunt foarte gustoase si au atata valoare medicinala, cat si alimentara. Fructele se recolteaza cand sunt bine coapte, in general in luna august si la inceputul lunii septembrie. In cantitati mici, se pot culege si cu mana. Mult mai cu spor se pot recolta cu ajutorul unor "piepteni" speciali. Pe langa fructe, se folosesc in scop medicinal si frunzele (Folium Myrtilli) care toamna devin rosiatice si cad.

Substante active.

Frunzele de afin contin flavonoizi, acizi triterpenici, taninuri, neomirtilina. In fructe se gasesc coloranti de natura glicozidica, taninuri, caroteni vedgetali, pectine, vitaminele C si B, glucide si acizi organici, precum si vitaminele PP, E si saruri minerale.

Actiune, proprietati.

Preparatele din frunzele si fructele de afin, au actiune antidiareica, antiseptica, antiemetica, antiinflamatoare, diuretica, usor coronaro-dilatatoare si hipoglicemianta, antiaterogena, deactivator al regenarii retinei. Taninurile ajunse in tubul intestinal aglutineaza bacteriile si opresc procesele de fermentatie. Se considera ca efectul diareic observat in cazul preparatelor in afini, are mecanism de actiune diferit de cel al dietei cu mere rase sau morcovi. O parte din substantele active patrund in peretele intestinal, formand o pelicula protectoare.

Extractul din frunze de afin scade nivelul de glucoza din sange si, potrivit unor cercetari, scade si nivelul trigliceridelor. Diverse studii experimentale au pus in evidenta ca antocianozidele din afin protejeaza vasele sanguine, cresc rezistenta capilarelor sanguine si ao proprietati antiedematoase. Cercetatorii italieni au descoperit, in cadrul unor experimente pe animale de laboarator, ca aceasta grupa de substante extrase din afin are efecte protectoare in ulcerul gastric, indus de stres, medicamente, alcool si chiar fata de ulcerul cronic, indus de acidul acetic. Afinul are calitati antiulceroase promitatoare, datorita stimularii apararii locale a mucoasei stomacului. De asemenea, in ce priveste retina, esential in asigurarea unei vederi normale, substantele active din afin stimuleaza regenerarea pigmentilor din fotoreceptorii retinei. Cercetarile experimentale au aratat ca flavonoizii continuti in extractul apos de afine reprezinta un puternic factor protector, care previne oxidarea colesterolului, putand juca astfel un rol in prevenirea aterosclerozei.
Actiunea acestor flavonoizi, pare sa fie mai intensa decat a acidului ascorbic (vitamina C). Proprietatea antiaterogena a flavonoizilor din afin este exploatata de industria farmaceutica.

Indicatii.

Preparatele fitoterapeutice din afin sunt recomandate in diaree, dispepepsie, enterocolite, arterite ale membrelor inferioare, arteroscleroza cerebrala, hipertensiune arteriala, sechele dupa infarct miocardic, diabet zaharat, tulburari ale metabolismului grasimilor, in special in cresterea trigliceridelor, tulburari vasculare la persoanele varstnice si la diabetici, guta, reumatism, infectii urinare.

Preparare si administrare.

Din frunzele de afin se prepara o infuzie folosind o proportie de o lingura de frunze uscate si faramitate, la o cana cu apa. Se bea ceaiul caldut in cantitate de 2-3 cani pe zi. Infuzia din frunze de afin se poate folosi si in stomatite, sub forma de gargara, de 4-5 ori pe zi.
Din fructe se prepara un decoct concentrat din 3 linguri de fructe la 0.5 litrii de apa. Compozitia se fierbe 10 minute. Se consuma nefiltrat (lichidul impreuna cu fructele) ca ceai cald, de 2-3 ori pe zi.
Fructele proaspete (bine spalate), congelate sau conservate prin alte mijloace pot fi consumate in cantitate de 50-100 de grame zilnic, timp de 2 saptamani.