ANGHINAREA (Cynara scolymus)

Denumire, descriere, parti folosite.
Anghinarea este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noi cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii. In primul an se dezvolta frunze lungi de pana la un metru si late de 30 de centimetrii, cu margini crestate, de culoare albicioasa cu peri desi. Fiind sensibila la temperaturi scazute, pe timpul iernii trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie. 
In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de culoare violacee si forma globuloasa. Frunzele de anghinare (Folium Cynarae) au gust amar si se recolteaza de 3-4 ori pe an, dupa maturizare, inca din primul an, in lunile iunie-septembrie.
Substante active.
Frunzele de anghinare contin polifenoli (cinarina si alti produsi clorogenici), flavonoizi (cinarozida, scolimozida), in principiu amar (cinaropicrina), cinaratriol, compusi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol si betastigma-sterol).
Actiune si proprietati.
Preparatele din anghinare au actiune coleretica, colagoga antitoxica, hepatica, hipolemianta, diuretica, stimuleaza excretia colesterolului prin bila, scad nivelul de colesterol din sange si stimuleaza pofta de mancare.
Extractul de anghinare stimuleaza secretia de bila precum si regenerarea celulelor hepatice, ajutand la neutralizarea si eliminarea substantelor toxice de catre ficat si avand un efect asemanator cu cel al xilimarinei. Efectul coleretic al extractului de anghinare a fost confirmat prin studii clinice dublu-orb.
Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii.
Administrarea de preparate de anghinare in diferite forme de icter duce la o crestere a eliminarii urinare cu disparitia sarurilor si pigmentilor biliari din urina, scaun si piele.
Desi actiunea hipocolesterolemianta este cunoscuta de mult timp si dovedita prin studii, totusi mecanismul de actiune nu este destul de bine clarificat.
Cinarina, una dintre substantele careia i se atribuie efectul de scadere a colesterolului sanguin, spre deosebire de acidul nicotinic, folosit si el pentru limitarea nivelului de colesterol din sange, dar cu importante efecte adverse, nu da nastere la fenomene secundare nedorite.
Studiile experimentale recente arata ca extractul apos din frunzele de anghinare inhiba in mod indirect, dar eficient, biosinteza colesterolului la nivelul ficatului. Efectul este cu atat mai accentuat, cu cat doza administrata este mai mare si pare sa persiste circa 20 de ore, chiar si dupa indepartarea extractului.
In aceste studii, cel mai intens efect de inhibitie a sintezei colesterolului l-au avut luteolina, cinarozida si intr-o masura mai mica acidul clorogenic.
Alte studii pe culturi de celule au pus in evidenta importante proprietati antioxidante ceea ce ii face pe cercetatori sa considere extracul apos de anghinare un agent promitator de protectie a celulelor in fata stresului oxidativ.
Indicatii terapeutice.
Anghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicata in insuficiente hepatice si renale, hepatita cronica si ciroza hepatica, calculoza biliara, arteroscleroza, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicatii. Eficienta extractelor de anghinare in  tratamentul disfunctiilor hepatice si biliare, in diverse acuze digestive cum ar fi senzatia de balonare, inapetenta, greata si durerile adominale, a fost dovedita in numeroase studii clinice. In plus, fitoterapia cu extracte de anghinare pare sa nu prezinte riscuri semnificative, deoarece dozele terapeutice sunt sub nivelul dozelor toxice.
Preparare si administrare.
In afectiunile hepato-biliare se prepara o infuzie din doua lingurite de planta uscata si maruntita la 300 ml de apa. Se bea in 3 reprize, cu 30 de minute inaintea meselor principale. Pana la servirea mesei se recomanda ca pacientul sa stea culcat pe partea dreapta. Dupa 10 zile, preparatul se poate face mai concentrat (4 lingurite la 300 ml de apa), iar dupa alte 10 zile, cu prudenta, se poate prepara infuzia din 5 lingurite de planta uscata, la 300 ml de apa. Tratamentul se poate relua, daca mai este necesar dupa o pauza de o luna.
In mod curent, frunzele de anghinare se asociaza cu diferite plante medicinale (menta, pelin, brusture etc.)
Anghirolul, respectiv anghirolul cu saruri de magneziu, preparate comercializate prin farmacii, sunt o alternativa fitoterapeutica usor de procurat si administrat in afectiunile hepato-biliare acompaniate de balonare, indigestii etc.
O formula recomandata in indexul fitoterapeutic este constituita din 9 parti frunze de anghinare si o parte frunze de menta. O lingurita din acest amestec de frunze se infuzeaza intr-o ca na cu apa. Se bea calda, in inghitituri mici. Se pot administra 2-3 cani pe zi.
Un alt amestec din care se poate prepara o infuzie este format din frunze de anghinare-3 parti, fructe de armuraiu-3 parti, inflorescente de pelin-3 parti si fructe de anason dulce (fenicul)-o parte. Infuzia se prepara dintr-o lingura de amestec de produse la o cana cu apa si se administreaza la fel ca infuzia de mai sus. Pentru stimularea poftei de mancare se recomanda o infuzie de o lingurita de planta uscata, la o cana cu apa si se bea cate o jumatate de cana inainte de masa. Si in cazul afectiunilor renale sau al hiperlipidemiilor, infuzia se prepara la fel, administrandu-se 2-3 cani pe zi.
Contraindicatii.
Nu se administreaza in stadiul acut al bolilor hepato-biliare si renale.